De ce pleci,o tu! tanar nestatornic..

tinerii-frumosi-si-liberi-550x250

De ce plecam:

1.Pentru ca putem.Punct.

2.Pentru ca Barbosu’ ne-a inzestrat cu materie genetica..si avem stropul de “drojdie” pe care altii nu-l au.. asa ca sa toti “crestem” diferit,respectiv deloc.

3. Superficialitatea activităților întreprinse în cadrul jobului (10%).

Aceasta este în principiu o problemă caracteristică tierilor angajati entry-level, care au așteptări ridicate cu privire la task-urile pe care urmează să le primească, aflând în scurt timp că principala lor activitate este aranjarea dosarelor, multiplicarea documentelor sau servirea cafelei. Really.That’s a problem. Mai ales daca este absolvent de Poli.

4.Nemulțumirea lor este legată de lipsa organizării și a feedback-ului din partea superiorilor.

Pentru tinerii angajați este foarte importantă validarea din partea superiorilor. Aceștia simt nevoia să le fie apreciată munca, iar atunci când nu se întâmplă așa, își doresc să afle ce trebuie îmbunătățit.Tot mai mulți tineri angajați vor să aibă parte de o atitudine prietenoasă din partea superiorilor, considerând că atmosfera austeră, tipică locului de muncă, nu mai face parte din mediul de lucru al generației lor.

Având în vedere faptul că stresul este a doua cea mai frecventă cauză pentru problemele de sănătate la job, tinerii încep să se adapteze și tind să-și creeze un mediu mai puțin stresant la birou. De aceea, pentru ei, siguranța jobului este strâns legată de atmosfera din cadrul colectivului.

5.Si cel mai important motiv:

Pentru ca tara asta  nu evolueaza deloc.Pentu ca astia-s plecati cu oile in tarc..si au ramas si ei captivi acolo cu ele.

Pentru ca nu-si asuma pozitia si statutul..si ca sunt demult apusi..si depasiti de generatia tanara,ce le va lua locul de care tin cu dintii, vrand nevrand.

Oamenii vin si pleaca, Adio, pa si la revedere!

Advertisements

Ganduri pentru fiecare zi.

Pentru a întelege aceasta postare este necesar sa dai o fuga pâna afara si sa te zgâiesti putin la cer. Vezi o pasare în zbor? Priveste cu atentie. Are o aripa sau doua? Acum cauta sa observi alte pasari. Exista vreuna care sa zboare cu o singura aripa? Mulumesc, demonstratia a luat sfârsit.Corpul îsi “asuma” durerea pe care Eul o refuza. Este un gest de mare compasiune al corpului despre care avem tendina sa credem ca este inert. într-un fel, corpul accepta sa fie “crucificat” pentru pacatele pe care sufletul nu vrea sa le recunoasca. îi suna cumva a ceva cunoscut? Desigur, este de o suta de ori mai avantajos sa previi aceasta situaie, exprimând, pe alte cai, si într-o maniera adecvata, ceea ce ai de exprimat. Functia psihologilor si, a terapeutilor este, în acest caz, foarte limpede.Dandu-ti seama de directia în care evolueaza societatea, nu vad cum necesitatea ei ar putea sa dispara în viitor. Daca nu ai pe nimeni apropiat care sa te asculte fara sa te judece, daca nu stii cum sa te debarasezi de mizeriile cu care vii în contact, nu stii cum sa scapi de otrava care se trezeste în tine, va trebui sa scoti niste banuti din buzunar si sa mergi la un terapeut. Exista riscul ca el sa se “încarce” cu ceea ce te “descarci”, dar, trebuie sa stii, aceasta e problema lui. Daca stie sa gestioneze gunoiul pe care tu ÎI oferi cu generozitate, toata lumea va fi fericita. Daca nu … nu vreau sa ma gândesc. Aceasta însa nu e decât o solutie temporara. Un terapeut profesionist te va încuraja si te va stimula sa faci singur curatenie în ograda ta. El nu-i va hrani dependetna. S-ar putea sa nu-i convina munca la salubritate si sa ai suficienti bani pentru a prelungi aceasta relatie ani în sir. Este în regula, cu conditia de a-i reprezenta consecintele acestei optiuni. (Nu, n-o sa-i spun care sunt. Trebuie sa platesti mai întâi!)Oamenii care, negasind o modalitate de a trai cu latura lor întunecata, o neaga si o reprima, îmi par asemenea unor persoane care folosesc doar piciorul sau bratul drept, deoarece piciorul sau braul stâng au fost evaluate ca imorale si primitive.Ti-ar placea sa mergi toata viata într-un picior? La o scara mult mai mica,ti-ai dori ca pe durata a 24 de ore sa nu poti folosi mâna stânga? Daca nu stii la ce ma refer, încearca! Complica putin sarcina si, iesind afara, încearca sa tui mâna stânga cât mai ascunsa, astfel încât nimeni sa nu o observe. Sau, daca te ajuta un alt exemplu, plimba-te prin oras tinând în mâna un grapefruit, fara însa ca cineva sa-si dea seama ce ai tu acolo. E caraghios, nu-i asa? Nici un om rezonabil n-ar accepta sa renunte la folosirea unui brat sau picior pentru ca cineva îi spune ca sunt rele, necivilizate sau malefice. Totusi, exact acest fenomen se întâmpla, la nivel psihologic, în cazul continuturilor condamnate si stocate în umbra.In virtutea acestei teorii, ma astept ca oamenii care se armonizeaza la nivel spiritual, mental si emotional sa se confrunte cu tot mai putine probleme de sanatate. Altfel spus, oamenii cu nivele înalte de integrare trebuie sa aiba si o sanatate înfloritoare, cu exceptia cazurilor în care accepta sa preia, voluntar, o parte din suferinta unei persoane dragi. (Nu,nu voi intra în amanunte!) Viata este în asa fel creata încât nimeni nu este scutit de conflicte, tensiune sau complexe. Ele ne împing permanent spre evolutie, ne împiedica sa ne culcam pe-o ureche si sa trecem prin viata ca gasca prin apa.13254171_1128187657246013_5588840819369683660_n

Spre Guilin sau Bucovina?!

 

Europa deschide laptopurile și privește atinsă drama băiețelului de la gard, e frig noaptea în Ungaria sau Macedonia, dar laptopurile se închid, și noi avem problemele noastre, e ordine în suburbie, copiii și parcurile și utilitățile, serviciile sociale, doar n-o să ne trezim cu ăștia aici la noi pe verandă, nu? Europa e mare, cineva ar trebui să aibă grijă de ei, noi avem problemele noastre, am muncit mult pentru liniștea asta de după orele 22, în Elveția nu rulează motociclete noaptea, e dramatic, dar toți băiețeii ăștia fără mame, cu tați cu ochi de vulpe, ăștia nu se integrează și n-o să muncească și o să fure de la ai noștri, n-are nimeni nevoie de asta, un val de delincvenți.
La Anița Nandriș Cudla, țăranca din Bucovina, mă gândesc acum. La trenurile siberiene care au dus-o cu doi copii departe de casă. 20 de ani de coji de cartofi, barăci insalubre cu bârne lipsă și ger rusesc. Și luminile alea bolnave pe care nu le ștergi în veci. Și s-a întors Anița și nimic nu mai era cum a fost. Nici casa, nici amintirile, nimic. Și atunci unul din băieți se duce înapoi în Siberia, în năpastă, ca să muncească pentru o nouă casă. Anița a fost dintre noi și durerea ei zbiară din fiecare pagină. Neamul nostru nu e străin de deportare, dar nici natura noastră de uitare. Și uităm.

Dealurile Guilin privesc China,

din august pana in octombrie.

Scortisoara inunda orasul

cu flori galbene de calcar.

Pescarii tulbura linistea raului

Invaluit in ceata sacra.

Cormoranii bat din aripi

undele de apa.

Regele Cerului a impietrit

elefantul rapus de munca.

Raul Li calca potecile eternitatii

Dealurile Guilin privesc China

mileniului trei.

14079758_1193461987385246_6475589834187287284_n

Oamenii noştri politici, când se duc la Bruxelles, […] au o atitudine de chelneri: “Ce vreţi? Ciorbă de burtă , ciorbă de perişoare?

12226309_1009157492482364_1043854111_n

Ne unim vieţile pe un statut economic şi ne despărţim sufletele. Gingăşia sufletească a unei naţiuni nu poate fi lipită cu pelicanol şi cu scotch între interese, că ea se rupe.

Oamenii noştri politici, când se duc la Bruxelles, […] au o atitudine de chelneri: “Ce vreţi? Ciorbă de burtă , ciorbă de perişoare? Spuneţi dumneavoastră ce să facem, că noi ne ducem în bucătărie…

Deocamdată, România este conjugată la “ce e România”, nu la “cine este România.”

Un adevăr,care, aşa cum se intâmplă de multe ori, doare…Precis că demnitatea pe care unii dintre noi o mai avem ne face să simţim aşa…

Don Quijote a văzut în morile acelea de vânt nişte monştri disimulaţi. Şi comunismul este un asemenea monstru – multă vreme ascuns sub masca umanismului, la fel ca şi globalizarea actuală, un alt monstru, care creşte sub pretextul facerii binelui public. Oamenii, în general, nu văd aceste fenomene cum sunt în realitate. Le lipseşte ochiul duhovnicesc, care să le arate monstruozitatea lor. în perioada interbelică, la noi au fost însă şi foarte mulţi intelectuali care au văzut corect ce înseamnă comunismul; sunt destui şi azi cei care văd adevărata faţă a globalizării.

In basmul “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, când eroul ajunge pe tărâmul de dincolo, i se spune să nu meargă niciodată pe o anumită câmpie.”

Ajunge acolo, fugind după un iepure.

Si, dintr-o dată, începe să-şi aducă aminte cine este, care îi sunt părinţii…In relaţia mea cu publicul, eu sunt iepurele. Il dezvrăjesc, ii redau memoria, îi arăt de unde vine şi încotro se duce. Si succesul meu cred că înseamnă că publicul îşi redescoperă dragostea pentru Cel care ne-a zidit.

Intimitatea mea este sfântă. Nu vedeţi că este o modă să-ţi exhibi intimităţile? Iar dacă nu le exhibi, te vânează paparazzi! Asta este o infecţie venită din Occident. Nu e a noastră. Creştinul are intimitatea lucrului.

Unanumo spunea că “jindul nemuririi eului, iată ce-i creştinismul”

Şi a mai avut o chestie extraordinară, pe care aş putea-o transmite Comunităţii Europene, care ne obligă să trăim când aderarea, când tranziţia, sau securiştilor care ne conduc şi care ne obligă să trăim în România postrevoluţionară, aşa cum Ceauşescu ne obliga să trăim în epoca de aur. Pe la vreo cinci ani a văzut la televizor o reclamă, cu un cuţit care taie tablă, decupând o cutie de bere. Mama lui era în bucătărie, era de Crăciun, făcea sarmale şi tăia cu un satâr nişte carne; el a luat satârul şi a tăiat firul de la telefon, repetând cuvintele din reclamă. Iar eu, care sunt total atehnic, nu ştiam cum să leg firele la telefon. Ca să-1 pedepsesc, i-am spus că trebuia să mă sune Moş Crăciun, să vină cu jucării, şi n-am să mai pot vorbi cu el, va trebui să-1 caut şi să-i spun ce s-a întâmplat. Atunci a început să-i curgă o lacrimă şi mi-a zis: „Spune-i lui Moş Crăciun, dacă te vezi cu el, că noi, copiii, nu putem sta cuminţi un an de zile până vine el cu jucăriile!”. Aşa le putem spune şi noi ăstora, că nu putem sta cuminţi 5 ani de zile, până fac ei aderarea, sau 10 ani, până ne integrăm! Noi trebuie să trăim! Nu e minunat? Un copil te face tată! Nu 12 28 12 trebuie să joci tu un rol social, n-ai nevoie de alocaţii de la stat pentru asta.

Vulnerabili si superficiali,ca la poker.What the hell!

 

Pe bune ca vom ajunge să bem ambrozie sub stejar… poate la capăt vom râde… până atunci imi amintesc o scenă din Chaplin, vagabond, cum suntem noi toţi rupţi ȋn coate, acum.

Cum spunea W. Burroughs: “So I don’t know what was the matter with him.”
Nu suferinţa ne va sfinţi, ci râsul… suferinţa ori plânsul ȋncurajează pe călăi, de râs nimeni nu poate scăpa… Dacă vom fi râs din toţi rărunchii cincizeci de ani sub sovietici, ȋi vom fi predat pe toţi unor nebunii colective sinucigaşe, suferinţa şi lacrimile nu au făcut decât să hrănească patologia ucigaşă a analfabeţilor stârniţi din câmpiile Siberiei… Râsul e mai sfânt decât suferinţa! Râsul e tragic! Noi am suferit nu pentru că am fost torturaţi şi omorâţi, am suferit că n-am putut să râdem… E un zen-adevăr, treceţi peste el dacă nu ȋl acceptaţi.

E ca la poker: nu pune toţi banii pe masă când te uiţi la cineva, chiar şi la Dumnezeu… Trebuie să recunoaştem că şi Dumenzeu are un fel de pokerface, că si el a furat…
Dacă noi pe lumea asta credeam ȋn Bine, ori dacă Binele credea ȋn noi, ȋl realizam, până acum ar fi fost timp, evident că ȋn această lume se petrece altceva. Asta vreau să ştiu eu şi asta ar trebui să afle şi România, de aceea mai cred că nu Răul e cel care ne duce de Râpă. Cred că Binele s-a ticăloşit. Cred ȋntr-adevăr, că Dumenzeu ne-a trădat. Şi cred că ne-am pierdut dreptul de a-i mai spune Lui direct ce s-a ȋntâmplat. Cred că ne Pierdem Timpul cu El… din vina noastră evident. Ȋn zona ȋn care l-am găsit, mai sunt lucruri, nu trebuie să strănutăm la prima floare, când ieşim ȋn poieniţă. Trebuie să ţinem linia telefonică ocupată, până aflăm toată povestea cea rea, după aia, dăm drumul şi la mătănii… asta să ne fie paguba. Nu poţi să repari lumea cu petece rupte din glie paradisiacă… strici lumea… Lumea asta e căzută, până şi Isus a coborât, totul trebuie să cadă pentru a ȋncepe dialogul, visele noastre pe rând trebuie să cadă, plutim…

Ce simti  e ca o formă de opium… aşa cum ȋţi fumezi ultima ţigara ȋnainte de a te arunca ȋn fericire fără judecători, fără spectatori, fără memorie, un opium făcut dintr-o bucată verde de cianură, aşa poate şi-a băut şi Socrate cetatea lui, sinucigându-se, refuzând să scape. A ştiut că de ar fi emigrat, venea cetatea după el şi iar ȋi oferea cianură…

Aş fi spus că oamenii duc mâna unde ȋi doare, indiferent cât de larg le e trupul. Dar cum nu sunt viteaza, deşi am stat pe strada revelaţiilor făcând autostopul – m-a luat altcineva -, i-am zis că dintotdeauna am vrut să spun nişte lucruri celor la care m-am gândit prima oară, pe un fel de fereastră şubredă, la o masă de lemn scrijelită şi cu sertarele surpate, aşa am crezut eu despre mine, atunci, la ȋnceput, că sunt scriitoare, de asta, era un fel de tribună, acolo am vrut eu să scriu. Şi trebuie să ȋnchei aceste socoteli pentru a scrie abia mai apoi despre altceva, pentru a trage cortina asta nenorocita de plastic..ce te tine prins .

13254171_1128187657246013_5588840819369683660_n

Iubirea: vector cu originea in miocard?!!?..bla bla.

Hm..habar nu am ce e aia iubire, nici nu cred ca voi putea vreodata in aceasta viata tumultoasa sa.i gasesc o definitie..un sens..orientarea..ca doar nu e vector..originea stiu in mod cert ca e undeva acolo in cutia toracica..printr.un muschi numit miocard .. e o prostie..da..aberatii..oricum unul o sa insele mai devreme sau mai tarziu.so. game over..lacrimi, jelituri si tot tacamul.
Iubirea e ca un zbor cu kite-ul. Ce ii leaga pe kiteri? Trei lucruri: marea, vantul si dorinta de a zbura. Toti kiterii au aceste trei lucruri in comun.

Kalil Gibran spune ca indragostitii ar trebui sa se comporte in iubire precum coloanele unui templu: departate, ca sa sustina greutatea acoperisului. Oamenii sa-si acorde spatiu ca sa reziste in iubire, ca sa aiba de unde se intoarce unul catre celalalt, pentru ca mereu sa se reimpreuneze improspatati de propriile solitudini.

Pe mare, cand iesi cu kite-ul, esti singur. Dar daca iesi impreuna cu iubita ta, tot singur esti, dar o stii acolo, pe mare, undeva langa tine, plutind peste ape. Te leaga de ea vantul si zborul si intinderea nesfarsita, albastra. Plaja e locul in care te intorci si-ti regaseti iubirea intr-o imbratisare arsa de soare. E locul unde exista din nou “noi”. Regasire, reintregire, amestec si fuziune. Iubire.Dupa un timp va fi nevoie din nou de mare, vant si zbor, dar toate astea pentru a ne reintalni mai frumosi si mai puri pe plaja.

Traim intr-o vreme a etichetelor. Le lipim cu usurinta pe fruntile preopinentilor nostri fara sa ne gandim prea mult. Ala e rau, ala e prost, ala e fascinant, ala e idiot, celalat e fermecator. Adesea informatiile pe baza carora aplicam judecati de valoare sunt infime. Pofta de a judeca e insa de neostoit.  Renuntati sa va improprietariti cu adevaruri incontestabile in ceea ce-i priveste pe semenii vostri. Adevarul e o chestie de perspectiva. Iar perspectivele se schimba. In functie de locul pe care ni-l alegem ca sa privim.
P.S. Dragostea nu mai e cum a fost odata ca niciodata.
11895967_964874436910670_8435354760867612180_n

Iubirea nu poate fi infranta nici macar in absenta!Clar!

Iubirea ..fenomen social.
Adevarul ca in ciuda faptului ca invocam disparitia iubirii din lumea moderna e mai prezenta mai mult decat oricand in vietile noastre. Aspiratiile sunt de mii de ori mai puternice decat implinirile. Si cum iubirea tinde sa devina un fenomen exclusiv aspirational iat-o mai puternica decat oricand in vietile noastre. Un bun prieten..om cu “coloana vertebrala”..mi.a spus niste lucruri grele si la propriu si la figurat..grele ca incarcatura afectiva..greu de desprins din suflet..greu de uitat..intr.un moment de ratacire al vietii mele..tumultoase sa zic asa.

“Avem nevoie ca de aer de povestile noastre de iubire”.Corect!!!Nu ma pot abtine sa nu comentez putin..spusele acestui om “greu” (tipic oltencei autentice).Fiecare dintre noi stie asta mai bine decat orice desi multi o neaga comportamental. Tot ce construim, tot ce ne mana in lupta pentru tot soiul de impliniri glorioaso-financiaro-profesionale are ca ultim scop implinirea prin iubire.
“Ne macinam noptile si diminetile, sustinem zeci de examene ca sa urcam in diverse ierarhii si sa obtinem diverse pozitii pe scara sociala suportam si ne subordonam diverselor modele hidoase de sefi, incercam cu disperare sa inmultim banii sau sa ne inscriptionam numele pe varii frontispicii institutionale, visam cu ochii deschisi la independenta si libertatea garantate de varfurile diverselor piramide profesionale pentru ce? Pentru ce travaliul nebun al evolutiei? Ne mintim adesea ca pentru o viata mai buna sau pentru devoltarea individului! Prostii!Toate astea sunt pentru FEMEIE. Obiectul iubirii noastre. Fiinta care ne subjuga si ne conduce, pentru care suntem in stare sa renuntam la tot ce am construit si s-o luam iar de la inceput doar ca sa-i facem pe plac si sa smulgem zambetul cu cifra octanica maxima care ne arunca in aer cilindrii si ne arde pistoanele.n afara iubirii suntem niste amarate particule intr-o miscare browniana. In iubire ne ordonam si ne gasim rostul: sclavi asumati ai imparateselor lumilor noastre, sclavi gata sa moara si mai tarziu insetati de razbunarea impotriva tiraniilor pe care cu cata dulceata ni le-am insusit cu ceva vreme in urma.Iubirea nu e in pericol nici in zile noastre nebune si micsorate de viteza. Tot ce trebuie sa facem este sa nu ne mai mintim ca scopul marii noastre calatorii este altul decat femeia ai carei sani sa ne gazduiasca ciuful intr-o dimineata lenesa de vara. Daca nu sunteti convinsi, hai s-o luam invers. Incercati sa gasiti o ratiune a actiunilor voastre in absenta femeii.Unde sa duca toata escalada asta? Catre orizonturile neoxigenate ale carei lumi? Mitul Luceafarului nu e pentru noi…Acolo sus e frigul care ingheata orice realizare iar gloria nu e altceva decat un vis de gheata.

Ramanem asadar pe pamant, unde furia, gloria si orgoliul pun sangele in miscare iar visul iubirii si femeia il  fac sa clocoteasca. Ma intrebati daca am regrete? Da, am si omul fara regrete n-are constiinta de sine.Ma doare iubirea neimplinita si ma doare tot ce n-am putut sa fiu dar sa mor io daca nu traiesc. Cred ca Piaf nu stia ce spunea cand canta. Sau poate tremurul vocii era mai mult decat interpretare…Da, Edith, tremurul vocii tale te-a dat de gol. Si tu ai avut regrete, normal, pentru ca l-ai iubit pe boxeur-ul ala nebun si pe multi altii ai iubit, Edith…”

Iubirea e in siguranta si mi-a venit sa scriu asta intr-o zi cu ploaie rece in care am avut senzatia ca ea nu poate fi infranta nici macar in absenta!!!

Made with Square InstaPic

Daca adaugi si discutii emotionale le dezarmezi complet..Hai mai..Serios?

“Ea m-a ajutat.Dar nu stia asta. Nu stia nimic.Am crezut ca o sa pot sa gasesc cheia dar nu am reusit.Ai avut securizarea buna. Am folosit-o in tot acest timp.Castigarea increderii e o stiinta. Cu femeile e vorba de emotii..de legaturi mai speciale.Trebuie sa le faci sa creada ca simti ce simt si ele.Toate viseaza la asta din copilarie..Cu ea, cheia a fost istoria noastra comuna. O fata cunoscuta le face sa lase garda jos, sa fie mai putin agresive.Daca adaugi si discutii emotionale le dezarmezi complet. Stii ca ai reusit cand incep sa te copieze inconstient…un semn din cap, o gesticulatie subtila.Asta inseamna ca sunteti conectati. Sociologii o numesc reactia Gauchais.In cele din urma iti joci asul..le spui ca te.au schimbat,ca ti.au schimbat perceptia asupra lumii si termini cu un talisman, un dar care spune ” Ai fost mereu in mintea mea”. Iarta.ma..dar cam asta e adevarul.”

Acum stiu ca iubirea nu trebuie pazita.Nu trebuie sa plangi dupa oamenii care te-au abandonat,pentru ca nu sunt decat simple umbre care m.au privat de soare.Acum stiu ca nu trebuie sa ai asteptari de la oameni.Acum stiu ca nimic nu.mi apartine, ca ma pot recladi de la zero, ca pot iubi iar si iar, ca pot pierde iar si iar.

Oare?10929976_787210838024422_2305532130382174503_n

să scoți din tine o femeie care s-a prins de piele, de suflet, de inimă.

Barbatii se tem mereu de femeile puternice si de femeile care stiu sa iubeasca!

Si stii de ce fratziwear?..Uite na:Cel mai puternic barbat poate fi inghitit de o simpla gropita din obrazul femeii.Si stii ca asa e ,daca esti barbat cu coloana vertebrala,nu o sa negi in veci ce simti..si ca ea e punctul tau sensibil…Barbatul cu adevarat puternic e cel care recunoaste!!

..să scoți din tine o femeie care s-a prins de piele, de suflet, de inimă. Atunci dacă ești bărbatul care o iubește cu adevărat, îi vei dori binele, indiferent de cum vor sta lucrurile.

Cei mai sexy si doriti nu sunt cei care par insensibili ..masculi feroce cu B  mare de la pantof :))..sunt cei care..sunt insensibili..ticalosi..dar in suflet ..ca niste copii ce si.au pierdut mamicile, adica pe noi! Si ne vor inapoi.. dar nu pot sa recunoasca cu adevarat..decat atunci cand doza de gelozie e putin peste limita putintei lor..sau atunci cand intr.adevar au avut sentimente reale..pentru tine..si scriu..urmatorul mesaj actualului tau gagic..sau pretendent, dupa caz:

“Tu să ai grijă de ea, prietene. Așa cum aș fi vrut să am eu grijă. Dar nu am știut. N-am știu că toate lucrurile mai puțin bune se strâng acolo undeva și într-o zi ies la suprafață. N-am știut să preîntâmpin durerea din ochii ei când a plecat. N-am știut să fiu alături când avea nevoie, nu doar când vroiam eu.

A suferit, a plâns, s-a luptat și apoi a plecat. Tu să ai grijă să nu sufere niciodată.

Tu să o iubești frumos, prietene.Tu să ai încredere în ea, prietene. Să fii convins că e cea mai deosebită femeie. Atunci când mi-a spus că pot să împart cu ea un trecut, tăcerea și problemele toate, nu am crezut-o. Atunci când mi-a spus că ar vrea să fie reciproc, nu am ascultat-o. Am trecut grăbit pe lângă ea când plângea și am zis să mă lase în pace când a venit să mă susțină. Era omul meu de încredere și tocmai pe el l-am trădat. Tu cel puțin să ai încredere.”

sunt-calm-si-o-iubesc-pe-pitica-mea-2

De ce o iubești? Și așa nu veți fi niciodată împreună – Tu de ce respiri? Oricum o să mori!

„Cele mai importante două zile din viața ta sunt ziua în care te-ai născut și cea în care afli de ce.” — Mark Twain
Conţine o rafinată poezie şi ceva fabule isteţe. Şi povestiri în care sângele bălteşte. Conţine şi ceva principii morale utile. Ca şi o groază de obscenitate. Totul îngrămădit peste un tumult de minciuni…vanitatea asta.
În viaţă nu ai nevoie decât de ignoranţă şi încredere; după asta, succesul e garantat.
Instruirea este totul. Piersica a fost odată o migdală amară; conopida nu e altceva decât o varză cu studii superioare.Am învăţat o mulţime de lucruri, aşa că acum merg spre o cultură solidă. Da’ la-nceput n-aveam. La-nceput eram ignorantă. Mă simţeam umilită pentru că, deşi eram numai ochi şi urechi, nu reuşeam niciodată să fiu pe fază când curge apa în sus. Da’ acum puţin îmi pasă. Am făcut o grămadă de experienţe până când am aflat că apa nu curge în sus decât pe întuneric. Da’ pe-ntuneric curge. Ştiu asta fiindcă iazul nu se goleşte niciodată. Şi bag mâna-n foc că s-ar goli dacă apa n-ar veni la loc noaptea. Cel mai bine e să dovedeşti lucrurile prin experienţe pe viu. Atunci ştii! Pe câtă vreme dacă depinzi de bănuieli, presupuneri şi supoziţii, n-ajungi niciodată om de cultură.

Dar nici pe el să nu îl asculți, când îți va spune să-l uiți. Pentru că îl vei iubi la fel de mult, nu-i așa? Dacă vei iubi o viață și vei avea omul drag alături doar pentru o zi, să iubești în ziua aia cât pentru o viață, ca să îți amintești apoi un miros de parfum, de carne fragedă, de fericire. Dar să nu încetezi să iubești. Cum știi tu. Cum poți tu..cum ati invatat impreuna.

“Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.” 🙂10599540_899257380124883_2499191987203737945_n